DE | KZ | RU | UA |
BM Moldova

Mărturii

Această mărturie este scrisă de unul de colaboratorii Misiunii Biblice – Dumitru Joacăbine. El deja de 10 ani slujește în școala-internat din satul Costești. Domnul îl cheamă să slujească acestor copii, învățând-i adevărurile Evangheliei și împlinindu-le nevoile fundamentale.

„Mi-am început lucrarea de slujire în internatul de copii după ce m-am întors la Dumnezeu. M-am împrietenit repede cu băieții: îi iubesc mult pe acești copii, iar ei s-au obișnuit cu mine. Ei s-au obișnuit și cu echipa care vine, împreună cu mine, să desfășoare lecții biblice. Dacă cineva din echipă lipsește, copii îndată mă întreabă care este cauza.

Mă bucur mult că de fiecare dată copiii aleargă în întâmpinarea mea și se bucură de venirea mea. Copiii mă numesc în diferite moduri: „lecția biblică”, „frate”, „tata Dima”. Întâlnirile cu copiii întotdeauna sunt pline de viață și interesante. Noi le spunem istorioare biblice. Îi învățăm versete de aur, cântăm, ne jucăm, organizăm diferite victorine și concursuri. Învingătorii întotdeauna sunt remunerați cu diferite cadouri. Uneori aducem și dulciuri și îi servim pe toți copiii.

Desigur, mă străduiesc să comunic și cu fiecare copil în parte, să-i cunosc trăirile, să-l ascult și să-l susțin.

Nu de mult am observat că băieții mai mărișori au început, în taină, să fumeze. Am ales un moment când ei s-au retras, în secret, să fumeze, și m-am apropiat de ei pe neprins de veste. Băieții s-au speriat gândindu-se că mă voi duce să le spun profesorilor despre lucrul acesta. Dar eu le-am spus că vreau doar să vorbesc cu ei. Și eu le-am povestit băieților cum odată, demult, am început și eu să fumez. Din această cauză am început să am o respirație tot mai anevoioasă. Ba chiar mi-am dat seama că nu mai puteam să alerg cu ușurință și să mă ocup cu sportul. Și atunci am decis să renunț la acest obicei prost. Iar după aceasta am observat că puteam să alerg ușor, ca și mai înainte. La sfârșit i-am îndemnat să facă și ei la fel, să renunțe la fumat – ceea ce le produce numai rău. Apoi le-am spus că Domnul poate să-i ajute, dacă ei ar dori lucrul acesta.

Odată m-am dus la magazin ca să cumpăr încălțăminte pentru acești copii. Vânzătoarea foarte mult s-a mirat că eu am grijă de niște copii străini. Femeia a fost atât de impresionată de fapta mea, încât m-a întrebat dacă ar putea face și ea ceva pentru a-i ajuta pe acești copii. „Desigur” – i-am răspuns eu. Atunci femeia a plecat repede acasă, iar apoi s-a întors înapoi cu îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii. Acestea fuseseră purtate de nepoțelul ei, când era mai mic. Eu i-am mulțumit acestei vânzătoare și i-am spus că binele acesta ea l-a făcut nu numai pentru copii, dar și pentru Domnul.

Uneori mă întâlnesc și cu părinții acestor copii. De asemenea încerc să comunic și cu ei, întrebându-i despre nevoile din familia lor. Ei sunt foarte recunoscători că eu, un om absolut străin, manifest grijă și interes față de copiii lor.”

Dumitru Joacăbine s-a născut pe data de 29 octombrie 1974. Familia crește trei copii biologici. Și încă pentru un băiat și o fată ei sunt părinții adoptivi.