DE | KZ | RU | UA |
BM Moldova

Mărturia lui Dumitru Joacăbine

In localitatea noastră lucrarea de evanghelizare a început în anul 1996. La început, creștinii se adunau pe la case pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu. Mai târziu, a apărut necesitatea de a cumpăra o casă unde credincioșii să se poată aduna pentru a se închina Domnului. In anul 2000 s-a procurat și s-a înregistrat o casă în centrul satului. Dar această casă era foarte veche. Tavanul era atât de deteriorat și lăsat în jos, încât eram nevoiți din când în când să mutăm locul amvonului, având temeri să nu cadă tavanul peste predicator.

In anul 2003 Dumnezeu m-a luminat și eu am devenit copil al Lui. Împreună cu biserica am început să ne rugăm pentru o nouă casă, dar totul părea în zădar – nu primeam nici un răspuns. În acest moment, m-a inspirat în mod deosebit rugăciunea celei mai bătrâne surori din biserică care se ruga ca Domnul să nu o ia la El până nu va vedea noua Casă de rugăciuni. Domnul a răspuns la rugăciunile noastre. Dumnezeu este bun și în veac ține îndurarea Lui.

La sfârșitul anului 2009, pastorul bisericii noastre a făcut cunoștință cu frații de la „Misiunea Biblică”. În urma discuțiilor, s-a luat decizia de a construi o nouă Casă de rugăciuni cu eforturi comune. În primăvara anului 2010, împreună cu lucrătorii Misiunii Biblice și voluntarii din Germania, am început construirea blocului. Mare le-a fost uimirea sătenilor atunci când plecând dimineața la serviciu au văzut pe lotul bisericii doar placa, iar la întoarcere, seara, deja erau pereții ridicați. La sfârșitul săptămânii am avut prima adunare și prima Cină a Domnului în casa nouă. Cu toate că nu era încă finisată, noi eram plini de bucurie! În perioada construcției, noi am învățat să fim uniți, iar rezultatele frumoase ne-au determinat să fim săritori la nevoie și să contribuim la construirea altor biserici. În toamna aceluiași an am organizat sărbătoarea de dedicare a Casei de rugăciuni. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru frații care ne-au dat o mână de ajutor!

Cu părere de rău, în același an, pastorul nostru, care era un misionar venit din Bălți, s-a îmbolnăvit și în vara anului 2015 a decedat. Din această cauză lucrările au fost temporar stopate, dar fiind pe patul de boală el ne-a încurajat ca să continuăm să ne rugam și să căutăm să înfăptuim, cu ajutorul Domnului, lucrările pentru care ne-am rugat atâția ani: să vestim Evanghelia ca oamenii din Hâjdieni să se întoarcă la Dumnezeu, să ne ocupăm de copiii din familiile social vulnerabile, să ajutăm bătrânii și invalizii.

Finisând construcția bisericii, am început să invităm oamenii la orele de închinare, iar copiii – la școala duminicală. Unii oameni veneau din curiozitate, ca să vadă casa și felul nostru de închinare, dar, ascultând Evanghelia, s-au pocăit, astfel biserica a început să crească.

Din anul 2016 acordăm o atenție deosebită lucrării cu copiii și tinerii. Avem posibilitatea să hrănim zilnic 30 de copii din familii social vulnerabile. Pentru această lucrare am mai construit o cameră adiacentă bisericii, pentru a-i putea hrăni pe copii și pentru a desfășura diverse activități cu ei. Am început lucrarea și la internatul din Costești. În ultimii ani mai mulți copii care deja au absolvit școala s-au alipit bisericilor locale, mărturisind că lecțiile biblice pe care le-am predat i-au determinat să-L urmeze pe Isus. Unii din ei au primit botezul. Am format puncte misionare în satele Cajba, Ciciulea, Costesti, am delegat persoane responsabile și i-am îndemnat să facă același lucru în satele din vecinătate.

Noua Casă de rugăciuni ne-a dat noi oportunități de slujire. Oamenii vin fără rezerve să se închine Domnului. Tinerii au găsit aici un loc unde sunt înțeleși. Copiii au găsit un adăpost și beneficiază de un prânz gustos zilnic. Acum și noi ajutăm, la rândul nostru, altor sate în construcția Caselor de rugăciuni, ne străduim să trăim în unitate și să arătăm dragostea lui Dumnezeu oamenilor.

Dumitru Joacăbine, diaconul bisericii din satul Hâjdieni